RO
Deși este un oraș cu numeroase clădiri emblematice ce reflectă eclecticismul arhitecturii din secolele XIX și început de XX – dintre care multe găzduiesc astăzi instituții culturale – Bucureștiul duce lipsa unei identități muzeale puternice, iar MNIR oferă ocazia de a începe construirea uneia. Fără îndoială, palatul care găzduiește muzeul este remarcabil prin istoria și frumusețea sa, însă considerăm că și-a pierdut conexiunea atât cu exteriorul, cât și cu interiorul. Intervenția noastră urmărește să redeschidă clădirea istorică și funcțiunea sa de muzeu către oraș și către oamenii care o vizitează sau interacționează cu ea, prin intervenții arhitecturale minim invazive care restaurează și pun în valoare claritatea originală a palatului, dar aduc în același timp o abordare contemporană subtilă în tratarea spațiilor.
Inițial, clădirea era mult mai clară și coerentă din punct de vedere spațial, cu zone largi, bine definite – așa cum reiese din documentele istorice – însă în timp a suferit numeroase intervenții care i-au încărcat spațiile și i-au afectat funcționalitatea. Ne propunem să restaurăm calitatea spațială originală a edificiului și să inserăm cu delicatețe o serie de intervenții contemporane care îmbină armonios perspectiva modernă asupra spațiului cu patrimoniul istoric. Una dintre primele intervenții a fost curățarea completă a curții interioare și acoperirea acesteia cu o membrană ETFE susținută de o structură metalică ușoară, generând astfel un spațiu clar, generos – un atrium. Reconfigurarea acestui spațiu a fost realizată cu atenție la panta naturală a terenului, prin câteva tăieturi esențiale care pun în valoare piesa centrală – Columna lui Traian – și o conectează atât cu atriumul, cât și cu expoziția aferentă ce se dezvoltă coerent până la primul subsol.