Planet Lem Competition
Krakow, Poland
Year: 2018
Program: literature museum
Area: 10000sqm
Team: Alexandrina Remescu Simo, Ana-Maria Voinescu, Adriana Caraza, Alexandru Muntean, Calin Lambrache, Valeriu Nicolaides, Nemanja Aleksic || Special thanks to Eliza Biała
EN
Rather than trying to translate Stanislaw Lem’s texts into an architectural language, we wanted to base our design approach for the museum on his process of (re)writing. In the interview he gave Raymond Federman, he explains how, in order to achieve his final work, for each new version, he was rewriting everything from scratch. With each rewrite, the piece would gain new sense and meanings.
Similar with his creative process, we “rewrote” the volume of the existing old building, form after form, transformed through processes of torsion, subtraction, and intersection with the previous form, and so on. These new copies cannot exist without the original building, just as the latter is not complete without the new volumes we generated.
At an urban scale, the coherency of the proposed shape within its context increases with the use of a roofline that reminds of the industrial structures that influenced the development of the area.
The site plan was drawn taking into consideration a future possibility for a connection with the river, towards the North, by merging the adjacent properties. Also, to the South East, there is a connection with the railway station, the Mocak Museum and the Oskar Shindler factory.
The presence of water in front of the building speaks of the history of the site and the process of extracting salt from evaporation ponds.
In order to give back to the city as much public space as possible, a large part of the building is elevated from the ground. A covered exterior space connects the building’s interior circulation nodes and other spaces, like the cafe-bar, and can also be a perfect spot for events, video projections, reading spaces etc.
The landscape presents a dynamic topography, consisting of vegetal, mineral and water features, just like one can also find in the much bigger outside landscape of our planet. These features are situated on a grid that morphs around the different elements it encounters – physical (pillars, terraces) or relational (vehicle entrances, footpaths, emergency exits).
RO
În loc să încercăm să traducem textele lui Stanisław Lem într-un limbaj arhitectural, am vrut să ne bazăm abordarea de proiectare pentru muzeu pe procesul său de (re)scriere. În interviul pe care l-a acordat lui Raymond Federman, el explică cum, pentru a ajunge la lucrarea finală, pentru fiecare nouă versiune, rescria totul de la zero. Cu fiecare rescriere, lucrarea căpăta noi sensuri și semnificații.
Similar cu procesul său creativ, am „rescris” volumul clădirii vechi existente, volum după volum, transformat prin procese de torsiune, substracție și intersecție cu volumul anterioar, și așa mai departe. Aceste noi interatii nu pot exista fără clădirea originală, așa cum nici aceasta din urmă nu este completă fără noile volume pe care le-am generat.
La scară urbană, coerența formei propuse în contextul său este accentuată prin utilizarea unei linii a acoperișului care amintește de structurile industriale care au influențat dezvoltarea zonei.
Planul de sit a fost desenat ținând cont de o posibilă conexiune viitoare cu râul, spre nord, prin unirea proprietăților adiacente. De asemenea, spre sud-est, există o legătură cu gara, Muzeul MOCAK și fabrica Oskar Schindler.
Prezența apei în fața clădirii vorbește despre istoria sitului și procesul de extragere a sării din bazine de evaporare.
Pentru a reda orașului cât mai mult spațiu public posibil, o mare parte a clădirii este ridicată de la sol. Un spațiu exterior acoperit leagă nodurile de circulație interioară ale clădirii și alte spații, precum cafeneaua-bar, și poate fi de asemenea un loc perfect pentru evenimente, proiecții video, spații de lectură etc.
Peisajul prezintă o topografie dinamică, alcătuită din elemente vegetale, minerale și de apă, așa cum se regăsesc și în peisajul exterior mult mai vast al planetei noastre. Aceste elemente sunt dispuse pe o rețea care se deformează în jurul diferitelor elemente pe care le întâlnește – fie fizice (stâlpi, terase), fie relaționale (intrări auto, alei pietonale, ieșiri de urgență).